La erre del letrero

Rosi îmi cere litera Rde pe firma tejghelei.Celelalte trei literepot rămâne unde sunt.Mă urc să caut șuruburile,cu ochelarii lui Manolo.

R-ul nu iese.Mai răsucesc o jumătate de tură.

Clara ține scara.Emi luminează cu telefonul.Aveam un cap în cruce.L-am luat pe celălalt.Jos încă mănâncă de seară,resturile în farfurii curate.

Fede mi-l întinde pe cel bun.Șurubul se rotește puțin.În spate e grăsime lipităde dinainte să vin eu.Rosi apropie o cârpă umedă.Clara i-o ia mai întâi.

Stai.Acum se mișcă.

Când trag, vine și O-ul.S-ul cade pe tavă.I-ul rămâne atârnat singur.Rămân patru umbre galbene.Vopseaua se desprinde în bucăți.

Rosi își ridică litera.Are o margine dezlipită.Mă ofer s-o fac ca nouă.Ea o pune într-o pungă.«E bine așa», îmi spune.Punga e de la un magazin de pantofi.

Când cobor de pe scară,am R-ul întorsimprimat pe mânecă.Rosi se uită la brațul meu.Îi dau ultimul șurub.Îl pune lângă chei.

Rosi me pide la erredel letrero de la barra.Las otras tres letraspueden quedarse donde están.Subo a buscar los tornilloscon las gafas de Manolo.

La erre no sale.Le doy otra media vuelta.

Clara sostiene la escalera.Emi ilumina con el móvil.Yo tenía una punta de estrella.He cogido la otra.Abajo siguen cenandolas sobras en platos limpios.

Fede me alcanza la buena.El tornillo gira un poco.Detrás hay grasa pegadadesde antes de que yo viniera.Rosi acerca un paño húmedo.Clara se lo quita primero.

Espera.Que ahora se mueve.

Al tirar, se viene la o.La ese cae en la bandeja.La i queda colgando sola.Quedan cuatro sombras amarillas.La pintura sale a trozos.

Rosi recoge su letra.Tiene un borde despegado.Le ofrezco dejarla nueva.La guarda en una bolsa.«Así ya está bien», me dice.La bolsa es de una zapatería.

Cuando bajo la escaleratengo la erre al revésmarcada sobre la manga.Rosi me mira el brazo.Le doy el último tornillo.Lo echa con las llaves.