M-au așezat lângă Rosi,de partea clienților.De aici nu văd cuptorul.Aud apa în bucătărie.Cineva lasă robinetul deschis.Îl deosebesc de zgomotul străzii.
E farfuria mea.Încă iese abur din ea.
Clara mi-a pus puicu pielea în jos.O întorc cu furculița.Rosi o întoarce pe a ei.Ne surprindem făcând asta.Ea taie o bucată mare.
Duc carnea la gură.La mijloc mă frige.O țin între dințifără să știu unde s-o pun.Lucía îmi întinde apă.Nu spun nimic până nu înghit.Lucía suflă spre mine de vizavi.Cu asta aproape că mă dă gata.
E farfuria mea.Apa îmi curge pe cămașă.
Se aude o tavă izbindu-se.Mă ridic de-o jumătate de palmă.Genunchiul atinge marmura.Sosul curge spre pâine.Rosi o apropie la timp.Îmi sprijin iar picioarele.
Luni încep într-un atelier de brutărie.De la patru la douăsprezece, îi spun.Ea socotește din buze.Zâmbește înainte să termine.«O să poți mânca acasă.»Tai un cartof cu tot cu coajă.«Să vedem dacă mă obișnuiesc.»
Mă întreabă de rețetă.I-o spun șervețelului.Clara scrie «puțin» de două ori.«Dar cât înseamnă puțin?»Suflu o dată peste cartof.Pe acesta îl mănânc întreg.
