La rifa del jamón

Tata cumpără un numărși mi-l lasă în mână.Eu voiam bicicletacare era anul trecut.Astăzi a mai rămas doar o șuncălegată cu o panglică aurie.

Numărul e al meu.Să nu mi-l schimbi.

Nati scoate biletuldin găleata cu clești de rufe.Spune numărul tatei.Eu i-l arăt pe al meu.E același, numai că acumîl țin eu în mână.

Mă pun în picioare pe scaun.Clara apropie șunca.Copita rămâne în sus,panglica îmi acoperă un ochi.Îi spun să-i dea drumul.

Îi dă drumul.

Tata vine în fugă,mă prinde de sub brațe.Scaunul se mișcă.El calcă pe un șervețel.Șunca rămâne în picioare,sprijinită de pieptul tatei.Rosi dă sticlele la o partefără să se ridice de tot.

Îmi propun să schimb premiulpe bani pentru o bicicletă.Tere are deja portmoneul în mână.Eu întreb de os.«Și acela e al tău», spune Fede.«Dar mai întâi trebuie s-o mâncăm.»

O așezăm lângă mine.Îi scot panglica aurie.Tata cere un cuțit.Îi spun că acum nu.Mă întreabă până când.O îndepărtez puțin de farfuria lui.Sub biletul de tombolă,am litere negre în palmă.

Mi padre compra un númeroy me lo deja en la mano.Yo quería la bicicletaque había el año pasado.Hoy solo queda un jamóncon una cinta dorada.

El número es el mío.No me lo vayas a cambiar.

Nati saca la papeletadel cubo de las pinzas.Dice el número de mi padre.Yo le enseño el mío.Es el mismo, pero ahoralo tengo yo en la mano.

Me ponen de pie en la silla.Clara acerca el jamón.La pezuña queda arriba,la cinta me tapa un ojo.Yo digo que lo suelte.

Lo suelta.

Mi padre viene corriendo,me agarra por los sobacos.La silla se mueve.Él pisa una servilleta.El jamón queda de piecontra el pecho de mi padre.Rosi aparta las botellassin levantarse del todo.

Me ofrecen cambiar el premiopor dinero para una bici.Tere tiene ya el monedero.Yo pregunto por el hueso.«También es tuyo», dice Fede.«Pero primero hay que comerlo».

Lo sentamos junto a mí.Le quito la cinta dorada.Mi padre pide un cuchillo.Le digo que ahora no.Me pregunta hasta cuándo.Lo separo un poco de su plato.Debajo del papel de la rifami palma tiene letras negras.